Featured

O zi obișnuită,

Când ai un copil mic nu ai de unde să știi când începe ziua și când se termină.

În cursul celor 10 luni de când sunt mama, nu am avut nopți pierdute foarte multe, dar de ceva timp ziua începe devreme pentru noi, am povestit despre perioada dințiilor într-un articol anterior de aceea nu o să mă mai repet, pentru că plimbatul de azi, ieșitul din casă a  avut un efect extrem de bun pentru mine dar și pentru Roxi.

Astăzi a fost o zi extrem de frumoasă și liniștită acest minunat copil nu a plâns deloc , a mâncat extrem de bine și de mult. Ne-am plimbat cu nașa noastră în parc și acum somn.

Daca vă intrebați cum a fost cu dieta și azi, chiar  a mers de minune, sunt un om pofticios de fel și în parc era un fel de târg cu multe chestii de mâncare, spre surprinderea mea nu am poftit și nici nu am mâncat, am băut o cafea cu lapte fara zahăr.

Este cea de a doua zi fără cola, mă simt minunat, dar am mai avut încercări de genul și au durat undeva la 3 luni …si ultima încercare a fost de o lună de asta îmi e cel mai teama să nu cad prada ispitei.

Dacă aveți idei  cum să nu mă mai stresez cu acest lucru le aștept cu drag.

Seară bună.

 

 

Advertisements

#metoo

Am citit de curând ce înseamnă #metoo, sunt absolut şocată, unele habar nu au ce înseamnă hărțuire sexuală, dar tot postează pe facebook un print screen cu unu care vezi doamne le invită la suc, la ceai, la cafea etc. Dacă ați acceptat să ieşiți cu necunoscuți e fix problema voastră, dacă ați ales să-i ignorați ați făcut o alegere potrivită, lumea e plină de mult timp de oameni perverşi, mincinoşi, ră etc. Dar dacă am avut ceva de caştigat din asta de ce să spunem.

Chiar consider că undeva la hărțuirea asta am contribuit şi noi cu ceva, la ce ne aşteptăm când ieşim din casă mai mult dezbrăcate decât îmbrăcate? Nu ne ducem pănă la supermarket dacă nu avem decoletul mare, tocuri, să fim cât mai dezbrăcate , că altfel nu putem să ne cumpărăm pâinea.. la ce ne aşteptăm când punem pe facebook poze in costum de baie? In sutien? Cu fundul cu sânii la vedere etc.

Nu am fost în viața mea hărțuită sexual, clar nu ştiu cum este şi chiar nu îmi doresc să trec prin asta eu sau un apropriat de al meu , poate nu sunt chiar în măsură să vorbesc despre acest subiect şi ce implică el. Nu judec pe absolut nimeni, dar ce au aşteptat atât să spună ceva, de ce au lăsăt să li se întămple şi altora?!

Am citit recent ştirea cu fetele de la liceul Mihai Viteazu şi cu cele de la SNSPA, de aici şi ideea de a scrie, nu inteleg de ce au tăcut, chiar nu cred că nimeni nu făcea nimic, nu taci când treci prin asa traumă, nu este normal să laşi să se mai întâmple şi altora.

Ideea este că noi ar trebui să avem decența în stilul vestimentar, să avem caracter, să mergem la poliție, să avem încredere că nu o să se mai întâmple, să luăm măsuri!

Iar ca părinte ar trebui să mai verificăm ce face copilul nostru pe internet, să cunoaştem prietenii lor, să avem timp şi pentru ei. Dacă îți verifici copilul asta nu înseamnă că nu ai încredere in el sau că îi invadezi intimitatea, înseamnă ca vrei să-l protejezi şi în acelaşi timp că vrei şi trebuie să-l înveți cum să se ferească de lumea rea!

Sistemul medical…

Am ales să vorbesc despre el pentru că e un subiect care nu se mai termină.

Fiind astăzi mitingul asistentelor, ştiind că am pe cineva drag acolo, intr’un fel jumate din mine a fost cu ea, de aceea am stat şi m-am gândit, că într-un fel este şi pentru noi aceasta salarizare, ne afectează la fel de mult. Pentru că odată ei frustrați de salari mici şi sănătatea noastră o să coste mai mult.

Da! Ar trebuii să ieşim în stradă cu medicii şi asistentele să le fim solidari, deoarece acolo mergem la tratament, de acolo avem pretenții să fim tratați cum trebuie şi corect fără să le băgăm ceva in buzunar.

Ştim să ne certam cu ei, ştim să le reproşăm că vor doar bani sau că nu avem condiții. Asta spunem după fiecare vizită la spital. Dar ce nu ştim că unii dintre ei chiar vor să facă ceva, dar au mâinile şi picioarele leagate.

Eu chiar sunt cea mai dezămăgită de spitatele de stat, am tot umblat prin ele şi am văzut câte nereguli sunt, ce condiții mizere sunt, dar nu sunt dezamăgită de medici! Care apropo fac o treabă excelentă!

Imi e scărba de spitale la propriu, asta pentru ca de pe vremea lui N.Ceausescu nu s-au renovat, avem aceleaşi paturi de spital,saltele rupte, lenjeri curate dar rupte, aceleaşi grupuri sanitare,etc. Nu este posibil aşa ceva, de ce nu le pasă? De ce oamenii de rând sunt cei care suferă.?!

Inteleg cadrele medicale îşi petrec destul de mult timp pe băncile şcolii şi după toate astea vin nişte analfabeți la conducerea țării şi ce fac? Distrug tot!

Ne ducem in alte țări pentru operații, tratamente şi mai ştiu eu ce, pentru ca la noi nu există săli de operație performante? Nu este normal aşa ceva.

Îmi e groază doar să mă gândesc prin ce au trecut părinții acelor copii care au fost arşi in colectiv şi mai trăiesc,pentru ca nu pot pshic să ma gândesc la cei care au avut o şansă dar din cauza condițiilor din spitale au murit, când au aflat că la noi nu aveau unde să ii trateze, avem secție de arşi de milioane de euro, dar la ce folos? S-au spălat doar nişte banii acolo şi atât.

Dar de ce un doctor care răspunde de viața ta să aibe un salariu mare? Păi parlamentarii cu ce işi mai plătesc şoferii? Chiar m-am gândit de ce ei nu merg cu transportul in comun? Aşa ar da un exemplu altora.

Ne plângem şi strigăm in gura mare că vrem o țară ca afară, dacă am muncii şi nu am mai fură cu atâta nesimțire am avea mai frumos ca afară.

Dăm ajutor social la toți puturoşi, dar pe cei care ne salveaza îi umilim cum putem!

Poate mai e nevoie de încă o tragedie să iasă toate nergulile la suprafață.

Voi aştia cu legea salarizării … puşcăria ar fi lux pentru voi!

Ca un exercițiu de gândire, banii noştrii unde sunt? Banii opriți pentru sănătate?

Incă sper ca o să renoveze spitalele..că o să avem gratuitate, eu sper..

Visuri la cheie:)

Nu era de ajuns că am avut o zi grea, emisiunea visuri la cheie a făcut-o şi mai grea, am văzut pe facebook o postare a lui Omid, care face parte din echipa visuri la cheie, cum că au făcut o casa de la zero, am mai văzut această emisune, am plâns de fiecare dată, dar nu cred ca a fost ca azi.. aşa de multe emoții au fost incât m-au copleşit de tot.

Începutul emisiunii a fost groaznic pentru mine, povestea lor, atât de tristă, cu atâtea lucruri lipsă dar totuşi cu capul sus.

Sunt aşa de fericită că în această țară există persoane care se bucură din nimic, la cât de mult viața i-a pus la încercare au zâmbetul incă pe buze. Eu personal aş ceva pshic şi am avut câteva depresii la viața mea.

Aceşti oameni aveau o casa din chirpici, nici nu ştiu daca se poate numii casă, aveau 2 camere, o mică camera afară unde găteau şi o toaletă în fundul curții, iar ei au ştiu şi încă ştiu cum să se bucure de viață, iar unii ca aştia se plimbă prin parlamentul Romaniei de parcă au ieşit la o plimbare in parc.

Astăzi am învățat o lecție importantă, despre viață, despre respect, despre multumire.

Mi’a luat 26 de ani să învăț că există persoane care au mai puțin decât mine, că viața a fost crudă cu ei. Am invăț că lucrurile extravagante, casele, maşinile şi orice altceva din punct de vedere material nu contează absolut deloc dacă nu ai sănătate.

Acum mai mult ca niciodată, vreau să-mi schimb gândurile, să-mi schimb viața cu totul şi da pot! Am renunțat eu la cola….restul e floare la ureche.

Mamă, tată vă iubesc şi vă mulțumesc enorm de mult tot pentru ceea ce ați făcut mine, acum chiar apreciez mai mult ca niciodată, nu am fost un copil tocmai ascultător, dar acum sunt mamă şi înțeleg perfect ce’mi spuneai când încercai să mă protejezi de tot răul din lume.

P.S. Bravo echipa visuri la cheie, faceți o treabă extraordinară! În afară de faptul că faceți acele persoane fericite, ne arătați nouă ce trebuie să apreciem mai mult viața şi mai puțin lucrurile materiale.

Sanătate…

Nu e nimic nou în faptul că unii dintre noi nu vrem să ne vaccinăm copiii, dar chiar m-am săturat să deschid televizorul, facebookul, mailul etc., şi să citesc fel şi fel de ştiri despre ce poate sau nu să pățească dacă alege vaccinul sau nu.

Sincer pe mine nu m-a interesat decât părerea doctorului pediatru la care am fost cu Roxi de la 4 luni când nu mai scăpam de o răceală severă ce avea ca rezultat o pneumonie.

Am făcut absolut toate vaccinurile inclusiv ROR, care se făcea la un an… a fost alegerea mea din cauza epidemiei şi am de gând să continui cu schema de vaccinare. Sunt pro pentru cele de baza.

In ziua de azi cam toată lumea le ştie pe toate şi se trezesc să iți dea sfaturi de multe ori fără să ceri. Crezând ca ei le ştiu pe toate dacă au crescut câtiva copii gata fiecare e la fel… ba nu, nu suntem toți la fel, fiecare avem alta structură, reacționăm diferit la orice boală, unii fac febră, altii nu! Şi lista e lungă…

Mămici, tătici şi chiar bunici care creşteti minuni de copilaşi nimeni absolut nimeni nu are dreptul să vă judece alegerile pe care le luați, alegerile sunt ale voastre trebuie să vi le asumați.

Ieri, azi sau mâine…

        Totul este la superlativ. Sunt atât de dezamăgită de oamenii care ne conduc incât mi se face scârbă. Da știu o să vină restul lumii să-mi spună da de ce nu nu fac nimic?! să fie altfel poate mai bine, dar spre surprinderea celor care nu mă cunosc, ba chiar și a celor care mă cunosc chiar fac. Doar că nu este ușor ca cineva să te audă așa cum crezi tu sau să înțeleagă fix ceea ce trebuie. Pentru că noi oamenii înțelegem fix ceea ce vrem sau ceea ce ne convine.

 Pentru că suntem in era tehnologiei e foarte important să ne documentăm, să folosim informațiile într-un scop bun, dar se pare că această libertate o folosim total invers nu ințelegem incă faptul că internetul nu este doar pentru muzică și rețelele de socializare.  Devenim un popor idiot, fără imaginație, fără cultură, fără respect de sine, un popor care se vinde pe zi ce trece pe nimic, din punctul meu de vedere.

Observ că cei care invață foarte bine aleg să plece din țară, pentru că statul nu le oferă nimic, intr-un fel îi înteleg, dar  nu prea.Logica este simplă, dacă cei cu un nivel de inteligență mare aleg să plece și rămâne după cum vedem clasa cu un nivel slab de inteligență, unde o să ajungem?  Intrebarea este simplă si răspunsul este dureros.

E mai simplu să luam din salarii, să creștem tva-ul, impozitele etc., decat să deschidem fabrici, uzine pentru a crea locuri de muncă, pentru a nu mai importa,  ci a exporta, dar statul ce face? Imi ia mie din salariu că să dea altora ajutor social, altora care nu merită. Acest ajutor îl merită dar cei care au un handicap foarte mare.

Ar trebuii să începem a mai citii, cărti, reviste, ziare etc., să nu ne mai bărfim, să facem lucruri bune și să ne respectăm locul, țara și chiar tradițiile pentru că asta ne este identitate ca popor și faptul că importăm atât de mult de prin străinătate nu este un lucru care ne aduce beneficii tocmai bune.

 

Dietă?

Nu-mi vine să cred.. am trecut cu brio de prima zi.

Prima zi mi se pare cea mai grea, având in vedere că am stat toata familia la masă chiar le-am pregătit ceva de mâncare din care nu am gustat absolut deloc sunt tare mândră de mine și de reușita mea.

Cel mai greu este să renunț la vestita Coca Cola, dar trebuie, după ziua de azi mă simt foarte bine, in primul rând parcă nu mai sunt balonată ceea ce cred ca este un lucru foarte bun, iar cel de al doilea rând sunt liniștită.

Astăzi chiar a fost o zi foarte liniștită in comparație cu cea de ieri, cred că ii apar primii dinți Roxanei și a plâns mititica de ea, mi-a fost așa milă de ea incât am plâns și eu. Știu nu este bine pentru ca ea simte, sper oricum să treacă foarte repede această perioadă, deoarece noi nu am avut probleme cu colici, cu nopți nedormite și în plus eu nu fac față cu brio stresului.

Astea fiind spuse sper ca și seara să fie una  bună,

Noapte bună!

Prima și ultima zi:)

Astăzi m-am hotărât să încep o dietă. Documentându-ma pe net cea mai bună pentru mine cred că este Dukan și sper din inima să reușesc până la cap nu de alta dar nu sunt la prima încercare.

Știu că este indicat să ai un stil de viață sănătos, dar am o greutate pe care nu o mai suport și vreau să slăbesc undeva la 20 de kg până la nuntă, dar și pentru mine ca să mă simt mai bine in pielea mea, să am mai multă încredere în mine..

Am emoții așa mari de parcă aș da un examen important pentru școală, pentru viață, dacă mă gândesc mai bine este o luptă eu cu mine și eu cea care scriu acum vreau să câștig această luptă pentru a-mi demonstra mie că pot și a demonstra altora care nu au încredere în mine că ar trebui să iși schimbe părerea .

Am să scriu zilnic progresul meu sper să fie unul  bun.

Pauză.

A adormit al meu minunat copil în sfârșit. Am avut câteva nopți pierdute deoarece Roxi s-a simțit cam rău, nu face febră, doar e un pic stricată la burtă. I-am dat pastile sper să își revină repede, ca să nu ajungem la spital.

Profit de 2 ore liniștite pentru a mă descărca un pic …

Nu prea știu ce subiecte sa abordez.. chiar aseară m-am uitat pe câteva bloguri ale vedetelor, nu ca să le copiez ci ca să văd ce mai scriu ele, e mai ușor să te citească cineva fiind vedetă lumea intra pe link doar de curiozitate și de îi place și nu-i place tot citește.

Un subiect care mie personal mi se pare foarte important este cel al învățământului… oare unde o să ajungem? dar cred ca ăsta e un subiect foarte important ce merită tratat separat.

 

o zi ușoara

41

Sunt 41 de săptămăni, de când viața mi s-a schimbat, nu pot spune ca e ceva ce mi-am dorit la vârsta mea, am doar 25 de  ani și am rămas gravida la 24 de ani, sincer nu aveam in plan, visam la o cariera de succes, la casa mea, la altceva.

Foarte multă lume spunea vai o să ți se schimbe viața, o să fie greu cu un copil mic, dar corect viața mi s-a schimbat, dar in bine,  e minunat absolut totul.

Pentru un copil nu ești pregatit niciodată, dar înveți odata cu el, crești odata cu el. Pentru mine este o binecuvântare,nu am crezut vreodată că o să fiu in stare să cresc un copil, nu era pregatită psihic pentru un pas atât de important, dar îl am alături pe soțul meu, care ne iubește și mă încurajează în fiecare zi, să-mi urmez visul de a face ceva.

Faptul că stau acasă pentru 2 ani, m-am obișnuit, începutul a fost foarte greu, dar acum nu aș mai vrea sa plec la munca.

Știu sunt multe bloguri despre pareting, despre depresii, despre absolut tot, dar stând si răsfoind paginile internetului am ajuns la concluzia, că poți crește un copil după ce iți dicteaza inima si gândul, ce scrie in cărți cred că este ceva general.

Apariția un copil este o minune, viața mea de acum a început cu adevărat.

O zi frumoasa